Directorul AZOVSTAL: Ne-am pregătit încă din 2014. ”Rușii vor să înțeleagă cum se mișcă Azov, unde se ascund oamenii”

Autorul articolului: Ciprian Dumitrache | Dată: 06 mai, 16:36 | Categorie: Politică

Enver Țkitișvili , directorul Azovstal a relatat pentru BBC de ce s-au refugiat militarii în oțelăria din Mariupol.

Enver Țkitișvili este director al Azovstal încă din 2011 și cunoaște toate cotloanele complexului metalurgic deținut de Rinat Ahmetov.

Într-un interviu pentru postul de televiziune BBC, Țkitișvili a povestit cum s-a pregătit fabrica lui Rinat Akhmetov pentru un atac rusesc, câți civili au rămas pe teritoriul întreprinderii și cum caracteristicile fabricii permit armatei ucrainene să rămână încă în Mariupol.

Buncărele Azovstal trebuie să reziste unui atac nuclear

Construit în epoca sovietică, obiectivul Azovstal a făcut parte din complexul militaro-industrial al URSS, fiind conceput să reziste la un atac nuclear.

Directorul Azovstal spune că pregătirile pentru un atac rusesc au început încă din 2014, după ce regiunea a fost atacată de forțele ruse.

Totuși, directorul recunoaște că nu se aștepta ca bombardamentele să fie atât de sălbatice.

În 2014, când Mariupol a intrat sub foc de artilerie puternică și regiunea de est a fost lovită deosebit de puternic, am început să ne gândim ce am face dacă escaladarea va merge mai departe.

Am început să restaurăm 36 de adăposturi anti-bombe rămase din Uniunea Sovietică, unde pot sta 12.000 persoane în același timp.

Conform normativelor legislației sovietice, clădirile rezistă la un impact direct după o lovitură nucleară. Aceste buncăre adăpostesc astăzi peste 150-250 de oameni, inclusiv copii.

În toți acești ani (din 2014 până în februarie 2022 n.r. ) Ne-am antrenat în fiecare zi: cum vor coborî oamenii în adăposturile anti-bombă, cum vor ieși, cine și unde merg”, adaugă directorul.

Foto: Enver Țkitișvili

”Am înțeles că escaladarea este posibilă și a trebuit să ne pregătim pentru ea”, mai spune Țkitișvili.

Azovstal - ”Fiecare întreprindere are tuneluri subterane”

Complexul Azovstal are aproximativ 11 km pătrați.

Din spusele directorului reiese de ce au rezistat până acum luptătorii ucraineni. Pe lângă buncărele anti-atomice, toate clădirile din complexul metalurgic pot comunica între ele printr-o rețea de tuneluri, aflate chiar și la 8 metri adâncime

În plus, conducerea Azovstal și autoritățile au aprovizionat complexul cu apă și alimente timp de o săptămână, înainte de începerea invaziei ruse.

Am pregătit și am pus în ordine tunelurile subterane. Fiecare întreprindere metalurgică are tuneluri de comunicații subterane. Acestea sunt la o adâncime de maxim opt metri.

Tunelurile în sine nu sunt adăposturi anti-bombe, dar adâncimea la care sunt săpate permite salvarea vieții multor oameni. Prin urmare, când în mass-media au început să apară mesaje și avertismente despre începutul unui nou val de escaladare, am început să ne pregătim pentru ce e mai rău”.

Din 17 februarie până pe 23 februarie, am reușit să aducem o cantitate destul de mare de apă și hrană în aceste tuneluri. Au mai anunțat în oraș că toată lumea poate veni la noi, ei pot locui aici, iar noi îi vom hrăni.

Ne-am gândit că va fi doar bombardament. Nu ne așteptam la genocid și la un asemenea război inuman. Nici nu ne-am imaginat că uzina noastră va fi bombardată cu bombe aeriene cântărind de la trei până la cinci tone”, a recunoscut Enver Țkitișvili.

”Cetatea” Azovstal  - analizată de ruși

Din punct de vedere geografic, Azovstal este înconjurat de apă pe trei laturi. Pe de o parte este râul, iar pe două laturi este doar mare.

Acest lucru face ca fabrica să fie un punct fortificat foarte puternic.

Până pe 24 februarie nu ne-am gândit la asta. Dar cu cât trecea timpul, atât militarii, cât și batalionul Azov au considerat uzina drept cel mai convenabil și mai stabil punct de rezistență”.

Directorul acuză că rușii interoghează refugiații pentru a afla cine a lucrat la Azovstal. Odată identificat, un fost lucrător în uzină este supus la interogatorii pentru a se afla care sunt planurile clădirilor. 

Azovstal are tuneluri prin care poți trece dintr-un punct în altul al complexului fără a ieși la suprafață. Angajații fabricii știu despre asta.

La început nu am putut înțelege de ce (rușii n.r.) construiau tabere de filtrare pentru refugiați. Și atunci am înțeles. Acum vreo trei săptămâni, de îndată ce rușii au aflat că un bărbat lucra pentru Azovstal, a fost dus într-o altă cameră și a început să fie interogat.

Doi ofițeri, după cum am înțeles, de la FSB, stau vizavi, pun în față planul general al Azovstal și spun: arată-mi unde ai lucrat, cum te-ai mișcat!

Vor să înțeleagă cu exactitate comunicațiile, caută mișcări. Vor să înțeleagă cum se mișcă Azov, unde se ascund oamenii, unde sunt depozitate apa și proviziile, explică directorul fabricii.

Câți ucraineni se ascund de bombele rusești la Azovstal

Astăzi, există un număr destul de mare de oameni în adăposturile anti-bombe ale fabricii. Sunt civili, copii și răniți. Aproximativ 30-40 de copii. Și aproximativ 250 de civili.

(Luptătorilor ucraineni n.r.) Le va fi foarte greu. Dar ei încă pot rezista. Vor rezista până la ultimul. Astfel de oameni nu pot fi sparți. Nu se vor da bătuți și îl vor ține pe Mariupol până la ultimul soldat”, mai spune Țkitișvili.

Articole similare



Cele mai noi articole



Trend - Top citite