Dan Dungaciu este de părere că schimbul de scrisori dintre cele două superputeri militare are o importanță deosebită pentru România.
În opinia directorului de Științe Politice al Academiei Române, Rusia vine cu trei cerințe maximale în negocierile cu SUA: oprirea extinderii NATO, abandonarea Ucrainei în zona de influență a Moscovei și retragerea infrastructurii NATO din statele intrate în Alianță după '97.
”Rușii au trei pretenții mari: Unu, NATO să nu se extindă, politica <ușilor deschise> să se oprească; Doi, dacă Ucraina nu intră în NATO, nici NATO să nu intre în Ucraina. Altminteri spus, chiar dacă Ucraina nu va intra în NATO, să fie garanții că NATO sau americanii nu vor folosi teritoriul Ucrainei ca în 1962, când URSS-ul a încercat să folosească Cuba ca bază de lansare a rachetelor împotriva SUA. A treia solicitare a fost retragerea infrastructurii NATO pe linia dinainte de 1997. Aici era inclus scutul antirachetă. Practic, scutul de la Deveselu era deja în proiectul pe care rușii l-au transmis americanilor, asta îi doare în primul rând, mai puțin efectivele militare, care sunt nesemnificative în perspectiva unei confruntări militare reale”
”Prin urmare, suntem în această logică de negociere în care, trebuie să recunoaștem, scutul este pe masă, scutul este la negociere. Deci ce a spus președintele Putin este, practic, același mesaj pe care oficialii de la Moscova îl repetă de multă vreme, chiar de la instalarea scutului antirachetă pe teritoriul României” a declarat, la Digi 24, analistul de politică externă.
Referindu-se la obiectivele Moscovei, Dan Dungaciu este de părere că Rusia urmărește crearea unei zone-tampon la frontierele sale vestice.
”În acest sens Putin ar vrea ca tot flancul estic să fie demilitarizat, în ce privește prezența Alianței, ceea ce ar transforma statele venite după 1997 în membri doar ”pe hârtie”, fără nicio importanță militară.
”Este în logica Federației Ruse care ar dori, deși nu o spune, ca flancul estic să fie dezarmat. Altfel spus, dacă NATO se retrage pe linia de dinainte de 1997, flancul estic, practic, devine un teritoriu care este în NATO doar cu numele. Dacă flancul estic nu mai poate să facă nimic în termeni militari, devine un teritoriu care are doar o legitimație de apartenență la NATO, dar devine un soi de buffer, dacă vreți, între Occident și Ucraina, controlată de Federația Rusă.
Repet, dacă s-ar întâmpla așa ceva, flancul estic, începând din Polonia și statele baltice, până în România, va fi în NATO doar cu numele, pentru că nu vor avea nicio componentă militară strategică și nicio importanță militară. Acesta este mesajul Federației Ruse”, conchide analistul.
Vezi versiune mobil