Zece situaţii în care poate înceta contractul individual de muncă

Legea nr.  53/ 2003 privind Codul Muncii prevede 3 situații de încetare a contractului individual de muncă de drept: ca urmare a acordului părților la data convenită sau ca urmare a voinței unilaterale dintre părți (concediere sau demisie). Societatea de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații din România recomandă apelarea la un avocat specializat în dreptul muncii și litigii de muncă pentru a vă oferi îndrumare în legătură cu încetarea unui contract individual de muncă.

Încetarea de drept a contractului individual de muncă

Codul Muncii prevede mai multe cazuri în care poate interveni încetarea contractului individual de muncă.

a) la data decesului angajatului sau al angajatorului persoană fizică, precum și în cazul dizolvării angajatorului persoană juridică;

b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de declarare a morții sau a punerii sub interdicție a angajatului sau angajatorului persoană fizică;

c) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare;

d) ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă;

e) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de angajat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate;

f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate;

g) de la data retragerii de către autoritățile sau organismele competente a avizelor, autorizațiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei;

h) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcții, ca măsură de siguranță ori pedeapsă complementară;

i) la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată;

j) retragerea acordului părinților sau al reprezentanților legali, în cazul angajaților cu vârsta cuprinsă între 15 și 16 ani.

Concedierea

Concedierea constă în voința unilaterală a angajatorului de încetare a contractului individual de muncă. Aceasta poate fi dispusă din motive care țin de persoana angajatului sau care nu țin de persoana angajatului.

Printre motivele care țin de persoana angajatului, se numără:

a) angajatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă;

b) în cazul în care angajatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile;

c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a angajatului;

d) în cazul în care angajatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.

Concedierea pentru motive care nu țin de persoana angajatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de angajat. Angajații care sunt concediați pentru motive care nu țin de persoana lor pot beneficia de compensații.

Demisia

Demisia reprezintă un act unilateral de voință a angajatului care comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, angajatorul fiind obligat să accepte demisia.

În concluzie, modalitățile de încetare a unui contract individual de muncă sunt încetarea de drept,  ca urmare a acordului părților la data convenită sau prin demisie/concediere.

Societatea de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații din România recomandă apelarea la un avocat specializat în dreptul muncii care vă poate sfătui cu privire la încetarea unui contract individual de muncă.