Oamenii de știință au confirmat faptul că unii oameni îmbătrânesc cu viteze radical diferite față de alții. Așadar, dacă unii dintre noi par să îmbătrânească mai grațios, în timp ce alții par să îmbătrânească într-un ritm mai rapid, probabil că îmbătrânesc mai rapid și pe interior.
Un studiu realizat în 2015 pe aproximativ 1.000 de bărbați și femei născuți între aprilie 1972 și martie 1973 (toți aveau 38 de ani la momentul respectiv) a examinat vârsta biologică în comparație cu vârsta cronologică pentru a înțelege mai bine "ritmul de îmbătrânire" al participanților.
Echipa de cercetători a folosit 18 markeri biologici - inclusiv tensiunea arterială, funcția organelor, colesterolul, sănătatea dentară și metabolismul - pentru a evalua vârsta biologică a fiecărui participant.
Ei au descoperit că majoritatea subiecților aveau vârste biologice care se potriveau îndeaproape cu numărul lor de zile de naștere, dar alții aveau vârste biologice mult mai mici sau mai mari decât vârsta lor cronologică.
În timp ce majoritatea păreau să îmbătrânească cu o rată de un an pe an, unii îmbătrâneau cu o rată de până la trei ani pe an, iar alții îmbătrâneau cu o rată mai aproape de zero ani pe an.
Autorul studiului, Daniel Belsky, profesor asistent de medicină la Școala de Medicină și Centrul pentru Îmbătrânire a Universității Duke, din Durham, N.C., a explicat: "Ceea ce am descoperit este o relație clară între a părea mai bătrân în exterior și a îmbătrâni mai repede în interior ... Și, de asemenea, că este posibil să se măsoare tipul de proces de îmbătrânire la tineri pe care, de obicei, îl căutăm doar la persoanele în vârstă".
Bărbații și femeile care nu s-au descurcat bine la măsurătorile biologice ale îmbătrânirii s-au descurcat mai prost și la testele care se dau de obicei persoanelor în vârstă, cum ar fi echilibrul și coordonarea, precum și la testele de acuitate mentală (adică de acuitate a minții), cum ar fi rezolvarea unor probleme necunoscute. Persoanele în vârstă din punct de vedere biologic au raportat, de asemenea, dificultăți mai mari la activități fizice simple, cum ar fi urcarea unor scări. Scopul declarat din spatele acestui studiu a fost acela de a identifica "modalități de a depista semnele de îmbătrânire la începutul vieții, pentru a modela terapii care pot prelungi viața sănătoasă prin prevenirea apariției bolilor legate de vârstă".
Belsky s-a referit la rezultatele acestui studiu ca la o dovadă de concept - "o demonstrație, al cărei scop este de a verifica faptul că anumite concepte sau teorii au potențialul de a fi aplicate în lumea reală" - pentru utilizarea markerilor biologici pentru a măsura procesul de îmbătrânire la persoanele care, altfel, ar fi considerate prea tinere pentru a se confrunta cu boli legate de vârstă.
Aceste rezultate au fost ulterior contestate pentru că se pare că nu au ținut cont de un factor de confuzie posibil: creșterea în greutate.
"Analiza lor este în mod fundamental eronată din cauza eșecului de a recunoaște semnificația biologică a măsurilor care sunt folosite ... Multe dintre măsurile utilizate, cum ar fi raportul talie/șold, tensiunea arterială, colesterolul, trigliceridele și HgbA1C, sunt markeri ai declinului activității fizice și ai obezității ... Astfel, cred că ceea ce este descris în acest indice este în mare măsură legat de creșterea în greutate la începutul vârstei mijlocii.", potrivit yourtango.com
Într-o scrisoare intitulată "Este debutul obezității același lucru cu îmbătrânirea?", Anne B. Newman de la Școala de Sănătate Publică a Universității din Pittsburgh scrie:
Vezi versiune mobil