Oamenii de ştiinţă spun că avem un creiere... social, care tânjeşte după interacţiune umană şi are de suferit în lipsa ei.
De ce ne bucurăm de faptul că suntem în grupuri mari la festivaluri și alte evenimente publice? Potrivit ipotezei creierului social, acest lucru se datorează faptului că creierul uman a evoluat în mod special pentru a sprijini interacțiunile sociale. Studiile au arătat că apartenența la un grup poate duce la îmbunătățirea bunăstării și la creșterea satisfacției vieții. Din păcate, însă, mulți oameni sunt singuri sau izolați social. Și dacă creierul uman a evoluat într-adevăr pentru interacțiunea socială, ar trebui să ne așteptăm ca acest lucru să-l afecteze în mod semnificativ.
Un studiu recent publicat în Neurology arată că izolarea socială este legată de modificări ale structurii creierului și ale cogniției – procesul mintal de dobândire a cunoștințelor – și prezintă un risc crescut de demență la adulții în vârstă. Există deja o mulțime de dovezi în sprijinul ipotezei creierului social. Un studiu a cartografiat regiunile creierului asociate cu interacțiunea socială la aproximativ 7.000 de oameni. Acesta a arătat că regiunile creierului implicate în mod constant în diverse interacțiuni sociale sunt strâns legate de rețelele care susțin cunoașterea, inclusiv rețeaua implicită de bază – care este activă atunci când nu ne concentrăm asupra lumii exterioare, rețeaua de proeminență – care ne ajută să ne concentrăm atenția, rețeaua subcorticală – implicată în memorie, emoție și motivație și rețeaua executivă centrală â-care ne permite să ne reglam emoțiile, scrie descoperă.ro "Am vrut să analizăm mai îndeaproape modul în care izolarea socială afectează materia cenușie – regiunile creierului din stratul exterior al creierului, constând din neuroni. Prin urmare, am investigat date de la aproape 500.000 de persoane din baza de date Biobank, Marea Britanie- persoane cu o vârstă medie de 57 de ani", indică Science Alert.
Oamenii au fost clasificați ca izolați social dacă locuiau singuri, dacă nu aveau contacte sociale lunare sau dacă nu participau la activități sociale săptămânale. Studiul a inclus și date neuroimagistice -IRM de la aproximativ 32.000 de persoane. Acest lucru a arătat că persoanele izolate social aveau o cunoaștere mai slabă, inclusiv în ceea ce privește memoria și timpul de reacție, și un volum mai scăzut de materie cenușie în multe părți din creierul uman. Aceste zone includ regiunea temporală – care procesează sunetele și ajută la codificarea memoriei, lobul frontal – care este implicat în atenție, planificare și sarcini cognitive complexe și hipocampul – o zonă cheie implicată în învățare și memorie, care este de obicei afectată de timpuriu la persoanele care suferă de Alzheimer.
De asemenea, s-a găsit o legătură între volumele inferioare de materie cenușie și procesele genetice specifice care sunt implicate în boala Alzheimer. Au existat analize de durată cu participanții, 12 ani mai târziu. Acest lucru a arătat că cei care erau izolați social, dar nu singuri, aveau un risc cu 26% mai mare de demență.
Vezi versiune mobil