Experiențele din copilăria timpurie ne modelează conceptul de sine și angajamentul nostru cu lumea. Aceste amintiri sunt esențiale pentru dezvoltarea identității noastre pe măsură ce avansăm în viața de adult.
Există o concepție greșită comună conform căreia trauma este principala cauză a amneziei infantile. O presupunere logică, dar complet nefondată. Există multe motive pentru care cineva ar putea să nu-și amintească copilăria, de la complexitatea dezvoltării creierului la lipsa experiențelor sociale, scrie Verywell Mind.
Dacă ești îngrijorat de faptul că nu-ți amintești copilăria și ce ar fi putut cauza acest lucru, citește mai departe pentru a afla mai multe despre amnezia infantilă, cum se dezvoltă memoria în timpul copilăriei, ce cauzează aceste dificultăți de memorie și cum să faci față pierderii amintirilor.
Incapacitatea de a-ți aminti amintirile din copilărie poate fi înfricoșătoare, mai ales dacă nu știi ce a cauzat-o. Adesea, oamenii presupun că trauma este rădăcina amintirilor lipsă, dar există multe explicații posibile. (Creierul este un organ complicat). Continuă să citești pentru a afla de ce s-ar putea să nu-ți amintești aspecte ale copilăriei tale și cum să faci față acestui lucru.
Amnezia infantilă, cunoscută și sub numele de amnezie din copilărie, se referă la incapacitatea adulților de a recupera amintirile din copilăria timpurie. Este complet normal să nu-ți amintești experiențele episodice care au avut loc între 0 și 3 ani și să ai o selecție rară de amintiri înainte de vârsta de 10 ani. Spre deosebire de pierderea „normală” a memoriei la adulți, unde uiți detalii mici în timp, această recuperare a memoriei nu poate fi atribuită trecerii timpului.
Reține, este natural să nu-ți amintești totul din tinerețe. Un studiu a descoperit că este obișnuit ca copiii să estimeze greșit vârstele la care au avut loc amintirile pe măsură ce cresc. De exemplu, ei ar putea să-și amintească de o întâlnire de joacă, dar vor spune că s-a întâmplat cu un an mai târziu decât a fost.
O parte din ceea ce poate cauza pierderea normală a memoriei este dezvoltarea hipocampului. Hipocampul este o regiune a creierului deosebit de importantă în formarea amintirilor evenimentelor care ni s-au întâmplat. Este, de asemenea, una dintre regiunile unice ale creierului care continuă să producă neuroni noi până la vârsta adultă.
O ipoteză despre motivele pentru care amintirile timpurii nu sunt amintite este că, pe măsură ce acești noi neuroni în creștere rapidă în copilărie sunt integrați în circuitele cerebrale, aceștia perturbă rețelele anterioare de amintiri.
Amintirile episodice sau autobiografice sunt stocate, de obicei, în sistemul de învățare și memorie dependent de hipocamp. Acest lucru nu este valabil pentru anumite amintiri traumatice, unde hipocampul poate fi ocolit, angajând diferite zone ale creierului, făcând aceste amintiri mai dificil de recuperat.
Amnezia infantilă poate fi cauzată și de mutații genetice care deteriorează hipocampul. Studiile raportează că o mutație genetică sau o alterare celulară poate dereglaza dezvoltarea hipocampului și poate duce la pierderea rapidă a memoriei.
Incapacitatea de a-ți aminti amintirile din copilărie poate fi îngrijorătoare. Este important să recunoști că acest lucru este, în parte, normal. Totuși, dacă acest lucru îți cauzează un stres semnificativ, ar putea fi o idee bună să cauți psihoterapie. Un terapeut te poate ajuta să înțelegi mai bine și să gestionezi ce ar putea reflecta acest lucru.
Dacă există aspecte care se leagă de traume timpurii, există terapii care te pot ajuta să procesezi acest lucru, cum ar fi reprogramarea și desensibilizarea prin mișcări oculare (EMDR) și alte psihoterapii axate pe traume.
Incapacitatea de a-ți aminti părți din viața ta poate fi înfricoșătoare. Trecutul nostru ne informează inevitabil prezentul, iar incapacitatea de a-ți aminti pe deplin trecutul te poate lăsa să te întrebi dacă ratezi înțelegerea unor părți esențiale ale sinelui tău. Unele dintre aceste tipuri de lacune de memorie sunt o parte normală a procesului de dezvoltare a creierului nostru.
Dar dacă există lacune semnificative de memorie care ar putea fi legate de traume din copilărie, ar putea fi timpul să cauți sprijin. Un terapeut este un loc bun pentru a începe. Dacă bănuiești că există o problemă medicală care cauzează pierderea memoriei, sună-ți medicul.
Există activități pe care le putem concentra în prezent pentru a ne ajuta să creăm amintiri pozitive, inclusiv să fim intenționați și atenți cu timpul nostru și să facem fotografii sau să ținem un jurnal. Toate acestea pot adăuga la un tezaur de amintiri pe care le poți prețui acum și pentru totdeauna.
Vezi versiune mobil