Curtea franceză decide: Boléro este opera exclusivă a lui Maurice Ravel

Ravel a interpretat pentru prima dată Boléro la Opera din Paris în 1928, iar piesa a devenit imediat o senzație. El a murit 10 ani mai târziu, iar moștenitorii săi au primit milioane de dolari până când drepturile de autor au expirat în 2016, scrie The Guardian.

În Franța, drepturile de autor sunt valabile, de obicei, timp de 70 de ani după moartea unui compozitor, deși au fost adăugați câțiva ani pentru a compensa pierderile din timpul celui de-al doilea război mondial.

Revendicările moștenitorilor lui Alexandre Benois

Moștenitorii lui Alexandre Benois, un scenograf celebru care a lucrat la interpretarea originală a Boléro, au susținut că ar fi trebuit să fie creditat ca coautor și au cerut o parte din veniturile generate. Deoarece Benois a murit în 1960, o decizie favorabilă lor ar fi reintrodus Boléro sub drepturi de autor până în 2039.

Argumentele părților implicate

Un avocat al moștenitorilor lui Benois a declarat în fața curții franceze în februarie că „muzica Boléro a fost creată special pentru balet” și nu ar trebui considerată o piesă orchestrală independentă.

Moștenitorii lui Ravel au susținut, de asemenea, că a fost o „lucrare colaborativă” cu scenograful rus, în mare parte pentru a începe din nou să primească plăți din drepturi de autor. Reclamanții indică diverse documente care îl numesc pe Benois coautor al muzicii.

Partea care a avut câștig de cauză în acest caz a fost Societatea Autorilor, Compozitorilor și Editorilor de Muzică din Franța (Sacem), care susține că revendicarea coautoratului se bazează pe o „ficțiune istorică”. Sacem indică o declarație oficială semnată de Ravel în 1929, în care acesta se identifică drept autor unic.

Avocatul Sacem a declarat că drepturile de autor generau „milioane și milioane de euro” pe an, deși această sumă a scăzut la o medie de 135.507 € anual între 2011 și 2016.